opinia unui presh obosit... .

Cand luam o nota proasta, era pentru ca mi-au pus-o in catalog.
Cand luam o nota buna, era pentru ca am stiut.
Notiunea de autoevaluare este un mister…intotdeauna ne evalueaza altii si intotdeauna o fac prost…
Marea descoperire a venit in ziua in care am stiut ca nota aia proasta tot eu am luat-o pentru ca NU am stiut si ca nota aia buna am luat-o pentru ca am stiut ce ma intreaba.
Dar asta nu are nicio relevanta...nu? :)

deranjeaza de fapt pretul care ne costa de fiecare data cand trebuie sa recunoastem raul pe care il facem...il platim cu scuze de 2 lei...eu cred ca valoreaza un adevar mai scump dar scuza e mai ieftina...deh, criza...

Asa ca, dragii mei prieteni, imi pare rau pentru:
momentele false, erau din lasitate (putinele momente false)
toate zilele in care nu v-am cautat (nici voi pe mine)
toate datile in care am promis ca nu voi spune nimanui ce-mi povesteati (...pana ajung acasa)
toate datile in care am vorbit de rau despre voi (si voi m-ati vorbit de rau)
toate datile in care v-am scanat de sus in jos, si nu invers (era pentru ca si voi faceati acelasi lucru)
toate datile in care m-am “bucurat” pentru succesele voastre (si voi mureati de ciuda cand imi mergea mie bine, si voua nu)
toate datile in care v-am spionat profilele sociale sa vad ce mai faceti, in schimb sa va sun..(da’ ce? Pe mine ma suna cineva?)
toate datile in care mi-ati cerut ajutorul si am taraganat-o pana cand v-ati ajutat singuri
si imi mai pare rau pentru toate barfele vomitate in sens direct sau contrariu (cine nu barfeste?)
( :[ )

Imi pare rau! Pentru tot!
Eu stiu cel mai bine cine sunt...in toata singuratatea mai sus explicata..
Eu ma inteleg cel mai bine si nu am nevoie de sfaturile nimanui, dar astept un telefon macar.
Si sunt aici pentru tine oricand vei avea nevoie de mine (numai si numai daca nu trebuie sa ma trezesc de dimineata si sa-ti dau haine cu imprumut)
Si daca ai nevoie de bani, mai bine sa nu imi ceri...ma costa hmmmmmmmmmmult, pana si o scuza de doi lei e prea mult pentru mine!

Si intrebarea mea este: ce dracului facem?!

Prietenia nu exista...nici intelegerea, nici compasiunea, nici rabdarea, nici ajutorul, nici dragostea, nici dorul...toate curvele astea de treaba s-au dus si ele dracului!
Am ramas cu nepretuita scuza, vorbele aruncate aiurea, singuratatea, mila, graba, uitarea, ura, furia, invidia, saracia, factura de telefon...ooooh, si sa nu uitam de minciuna, nerecunostinta, egoism, parsivitatea... ce mai...halal bordel de curve de lux ca sunt la mare pret in ziua de azi si cu cat le colectionam, cu atat mai bine, valorile de refugiu sunt scaparea in timp de criza!

Si ne intrebam uneori...oare cine-mi este prieten cu adevarat?
Si eu imi spun mereu...oare cine oi fi eu cu adevarat si daca sunt, atunci pentru cine? Si daca sunt pentru cineva, el/ea o sti asta?


Si iar ma supar...mie imi pare rau si sunt dispusa sa ma schimb, dar si tu trebuie sa te schimbi!

Ce puii mei e cacatul asta ieftin???!!!
Doar atat meritam de la viata? Pe bune alegem sa fim atttat de penibili?
Nu vreau sa aud nimic, nu vreau nimic!!!

Si daca ai ceva de comentat, te rog din sufletul meu asta corupt si slab , da mai mult de 2 lei pe mine, incearca sa-mi platesti un adevar un pic mai scump la pret!
Si daca nu poti nici atat, lasa-ma in pacea mea!

Toata aceasta sarada ma face sa plang si mi s-a luat sa ma tarasc pe jos de fiecare data cand mi-e dor... :((